Acum 14 ani, in drum spre Germania, am oprit in Nadlac pentru un ultim plin cu benzina ieftina, cateva beri pentru drum si tigari. Bine, multe beri. Aveam frigider in duba asa ca l-am umplut. Cu ultimii lei ramasi m-am trezit in fata standului cu casete.
Nimic din ce era acolo nu mi-a trezit interesul, asa ca am luat la intamplare doua casete cu hip-hop romanesc, un album oarecare si De cartier al celor de la BUG Mafia. Pe vremea aia miscarea era inca la inceput, nu stiam mai nimic despre trupe insa ma amuza modul in care vorbeau si injurau. Aveam acum si subiect de mistocareala pe lungul drum care ne astepta. Planurile mi-au fost insa date peste cap.

Daca la o prima auditie radeam cu lacrimi, pe finalul excursiei noastre plangeam, pe aceeasi coloana sonora. Pierduti printre Autobahn-uri si Ausfahrt-uri, ore de studio cu toti banii in punga, stres si dor de casa, albumul De cartier s-a infiltrat printre chitarile noastre electrice si a devenit in cateva zile singurul lucru care ne lega de casa. A inceput sa ruleze non stop in duba, toti invataseram versurile pe de rost si traiam fiecare fraza.

Ne imparteam pe roluri si fiecare era un personaj. Jojo era Catalina de exemplu, eu eram Caddy. Am facut un calcul. 100 de ore drumul dus intors Romania-Germania, plus 5 ore pe zi drumul Essen-Menden, locul in care stateam, inmultit cu 7 zile. Sa zicem 130 de ore De cartier in doua saptamani. Asta inseamna ca il ascultam de aproximativ 9 ori pe zi. Cumparat in bascalie, a devenit coloana noastra sonora pe intreaga perioada de inregistrari a albumului Fenomental. I
zolati in mijlocul Essen-ului printre straini, era poarta noastra de teleportare instanta catre casa.

N-am apucat niciodata sa ii felicit pentru album si nici sa le multumesc, insa, fara sa vrea, BUG Mafia ne-au ajutat sa trecem cu bine peste aventura vietii noastre. Thx!