Eva Pervolovici este o tanara regizoare de origine romana care, din 2008, traieste in Franta si are la activ o lista impresionanta de scurtmetraje, videoclipuri, fotografii si colaborari cu autori de romane si reviste de arta.

Dupa ce a studiat cinematografia la Bucuresti, Edinburgh si Paris, Eva Pervolovici si-a prezentat productiile in cadrul a numeroase festivaluri din intreaga lume, acestea fiind premiate pentru originalitatea lor. A participat la Berlinale Talent Campus, Sarajevo si Rejkjavik. In 2010, selectia la premiul Berlin Today ii permite sa faca film scurtmetraj, Little Red, care va fi prezentat la Festivalul de Film de la Berlin din 2011. In acelasi an, a castigat premiul Cannes à la Flip pentru cel mai bun scurtmetraj. In 2011 a participat la Festivalul de Film de la Rotterdam cu doua filme in acelasi timp (in competitie si Spectrum): LubaBen si Mina, in timp ce ultimele sale scurtmetraje au fost prezentate, Quiara Ah! – la Festivalul de la Moscova in 2014; Ovo la Festivalul Message to Man din St. Pertersburg in 2013, iar Riding Hood la Salonic in 2013. Filmele sale au fost proiectate si in Romania, in special la Festivalul International de Film Transilvania (5 ani consecutiv) si la Next Film Festival, la Bucuresti.

Cu ocazia lansarii lungmetrajului Marussia in Romania, Eva a fost de acord sa ne raspunda la cateva intrebari despre ea si despre mult laudatul ei film, care a castigat numeroase premii internationale.

Filmul spune povestea Luciei, o mama rusoaica de 35 ani, si a Marussiei, fetita ei de 6 ani. Cele doua cutreiera pe strazile din Paris, cu valizele in mana. Cauta in fiecare noapte un loc de dormit, in functie de intalniri si intamplare. In ciuda incertitudinii si a privirilor dezaprobatoare ale compatriotilor lor, mama si fiica traiesc momente de tandrete. Sunt oare suficiente pentru a rezista?

Marussia este o poveste urbana frumoasa, vazuta prin ochii unui copil, care stie sa vada si sa gaseasca minuni in banal, dar si sa priveasca realitatea in fata.



Dupa ce ai absolvit UNATC, de ce ai ales sa iti continui studiile in strainatate?

Cand eram mica visam sa fac turul lumii. Dupa ce am absolvit facultatea mi-am dat seama ca nu imi pot permite asa ceva, dar simteam nevoia sa calatoresc, sa plec departe. Sa plec cu un master era varianta cea mai simpla, cu atat mai mult cu cat la scoala de film din Scotia am fost invitata cu o bursa consistenta, care acoperea studiile, cazarea si bugetul unui scurt-metraj la final de an. Din Scotia am vrut sa-mi continui explorarea si am ajuns in Franta. Dar tot n-am apucat sa fac turul lumii... :)

Desi Marussia este primul tau lungmetraj, ai o cariera impresionanta in spate. Care este proiectul tau de suflet?

Sa faci un film necesita o implicare atat de mare, un efort psihic si fizic, incat nu iti poti permite sa faci filme care iti sunt mai putin dragi. Fiecare film pe care il fac e un film de suflet.

Marussia este inspirat dintr-o poveste reala. Cum ai ajuns sa faci un film despre o mama rusoaica si fetita ei?

A fost o intamplare, nu imi propusesem inainte de a o cunoaste pe Marussia nici o asemenea tema de film si nici sa fac un film intr-o limba pe care nu o cunosc. Dar fetita m-a cucerit inca din prima zi, povestea lor adevarata si felul excentric de a fi al mamei m-au impresionat, asa ca am simtit nevoia de a impartasi cu publicul aceste emotii pe care le-am trait eu vis-a-vis de povestea reala si de personaje.

A fost greu sa le convingi pe cele doua sa isi dea acordul pentru o adaptare cinematografica a vietii lor?

Absolut deloc. Personajul real parca doar asta astepta, sa ii propuna cineva sa-i ecranizeze viata. Li s-a parut firesc.

Am inteles ca fetita care o interpreteaza pe Marussia in film este chiar fetita din povestea reala. De ce ai ales sa faci asta?

A fost o decizie indelung discutata cu producatoarea. As fi putut, de exemplu, alege un copil roman. Sau/si un copil actor. Dar am simtit ca ar fi o tradare si ca am o datorie fata de personajul real, ca singurul mod in care pot sa contribui putin la viata ei este sa o las pe ea sa joace acest film. In acelasi timp, carisma Marussiei in fata camerei este de neinlocuit, cearcanele pe care acest copil le are nu pot fi reproduse, iar dezinvoltura ei e greu de a fi jucata de altcineva.

A fost greu sa gasesti o actrita care sa aiba o interactiune convingatoare cu Marussia?

A fost greu si lung. Timp de luni de zile am intalnit toate actritele rusofone din Paris, dar ni s-a intamplat chiar sa avem o actrita din Rusia. Pe Dinara am vazut-o de trei ori inainte de a fi convinsa, pentru ca nu semana deloc fizic cu personajul real. Dar inteligenta ei, talentul si interactiunea cu Marussia m-au convins, si pana la urma in timpul filmarii s-a transformat si fizic – Dinara din Marussia arata cu totul altfel fata de alte roluri din alte filme.

Mai tii legatura cu Marussia si mama ei?

Bineinteles. Mai ales pe Internet, dar ma si suna din cand in cand, iar fetitei ii trimit carti si DVD-uri in franceza (ele sunt in Rusia acum).



Pana acum am vorbit doar despre trecut si prezent, hai sa vorbim putin si despre viitor. Ce ne poti spune despre urmatorul tau proiect?


Ca de obicei, lucrez la multe proiecte in acelasi timp pentru ca finantarile sunt mereu lungi si nu vreau sa ma plictisesc. Fac un scurt-metraj despre/cu tablorile parintilor mei. Am mai inceput filmarea unui documentar despre Manastirea Vacaresti, transformata in inchisoare politica, demolata de Ceausescu si in prezent devenita o zona salbatica, cu fauna si flora protejata, asa numita Delta a Bucurestiului. Vreau sa plec pe urmele femeilor care au nascut in Vacaresti, in inchisoare, in anii '50, '60, punand in paralel copiii de rromi care se nasc acum in baracile improvizate din delta Bucurestiului. 65 de ani mai tarziu, copii care se nasc in conditii la fel de dure si cu un vitor la fel de nesigur. In acelasi timp, scriu doua scenarii de fictiune in Franta, unul inspirat dintr-un personaj real si celalalt dintr-un spatiu cinematografic, si incerc in acelasi sa-mi termin doctoratul de Sorbonne.