Va scriu la cateva minute dupa ce am terminat de inregistrat un cantec. Acasa. Suna ciudat. Dar sa va spun povestea mea: De mic am auzit muzica in jur. Din magul lui taica-meu cantau, printr-o minune, David Bowie si Nat King Cole. Cand eram in vacanta la bunici, il ascultam pe bunica-meu cantand slujbele de duminica. Si eram uimit. Sau poate acum sunt, amintindu-mi. Asa ca am inceput si eu sa cant, inca de mic, prin casa.

Sa fi avut vreo 12-13 ani cand mi-am facut primul drum-machine, cu un condensator si cu fasaitul de la difuzorul televizorului. Cu purici, adica. Apoi am vrut sa-mi construesc o orga. N-am mai apucat niciodata. Pentru ca mi-am cumparat una, in anul I de facultate. Am invatat singur sa cant. La chitara stiam deja. Cand am venit in Bucuresti am facut, pe calculator, punand cu mana nota cu nota, piesa Balcon. Nu mai stiu pe unde e. Apoi mi-am tot luat scule si lucram in Vegas. Voiam atat de mult sa cant incat o camera mi-am capitonat-o si am desemnat-o studio. Ba chiar, cand mi-am construit casa am lasat loc de o cabina de inregistrari. N-am mai ajuns s-o folosesc, cu atatea belele si alte indeletniciri. Si totul era complicat.

Aveam procesoare, chitari, mixer, monitoare, clape, etc. Pana le cablam si imi dadeam seama de unde vine vreun brum sau vreun latency pe track-uri imi trecea tot cheful. Asa ca la ultima renovare am desfiintat studioul. Si am uitat de muzica. Pana azi. Nu stiu de ce, nu stiu cum, am avut din nou curaj sa creez. Mi-a trebuit doar Mac-ul, un microfon si un keyboard. In curand lansare. Less is more.